Pilotarea Programului Strategic Inovativ de Gestionare Sustenabilă a Proceselor NOESIS presupune inițierea procesului de implementare a întregului program  în trei Centre educaționale de Excelență cu trei tematici esențiale pentru întregul demers, după cum urmează:

• București – Centru educațional de Excelență MANAGMENTUL CRIZELOR
• Cluj – Centrul educațional  de Excelență EDUCAȚIE COMPUTERIZATĂ ȘI IT
• Iași – Centrul educațional de Excelență pentru TEHNOLOGII DE MEDIU

Posibilitatea pilotării oferă soluții complexe și este oportună pentru construirea identității întregului proiect. Aceasta va conduce către:

1. Selecția și profilarea potențialelor înalte la nivel național (va permite crearea unei baze de date structurate pe tipologii umane);
2. Structurarea fenomenologică a potențialului de risc de criză la nivel de țară (va permite relevarea tipologiilor de criză în diferite domenii și stabilirea interdependențelor dintre acestea);
3. Crearea unor tehnologii inovative capabile de intervenție eficientă, din perspectivă etică și cu impact ecologic pe diversitatea problematicii relevate anterior.

(va permite gestionarea în timp real al crizelor)

Omenirea  doarme în această criză? Nu mai este nimic de făcut pentru a ne redefini intențiile și traseele referențiale în acest context turbulent, impredictibil, la nivel global? Ne îndreptăm vertiginos către anularea noastră că specie? Mai există sens și rost pentru ființă umană? Și-a pierdut relevanța odată cu pierderea umanității, cu pierderea reperelor morale și a compasiunii față de toate ființele vii de pe planetă?

Toate datele analizate până în prezent, par să demonstreze, cu puține excepții la nivel global,  că ne îndreptăm către un dezastru de proporții planetare. Riscurile globale se intensifică, declinându-se din ce în ce mai complex, dar dorința colectivă de a le diminua, în ciuda datelor ce sunt din ce în ce mai alarmante,  este aparent inexistentă. Diviziunile sistemice, asimetriile sociale și economice contextuale, fracturile sociale, politice și religioase, principiale par să se generalizeze. Lumea se mută, se reorienteaza către, și aparent trăiește  într-o nouă fază de abordare politică, economică, socială, ecologică, cu consecințe importante în și pentru societatea civilă și, în egală măsură, pentru filozofia ce definește prosperitatea durabilă la care facem referire în acest proiect. Pe durata anului 2018, la nivel global, riscurile macroeconomice s-au mutat pe un focus mai clar. Volatilitatea piețelor financiare, lipsa lor de  sustenabilitate, a crescut și elementele dizarmonice, impredictibile care s-au confruntat cu economia globală s-au intensificat. Procentul de creștere globală pare să atingă apogeul: ultimele previziuni Internațional Monetary Fund (IMF) indică o încetinire treptată în următorii câțiva ani.

De asemenea, lipsa de relevanță din ce în ce mai accentuată a structurilor societale existente în față unor fenomene noi de tip migraționist și  de natură religioasă, apariția zonelor de conflict la scară globală care produc efecte pe termen lung și foarte lung legate de mișcările sociale ce au loc în acest context, fluctuațiile pe piață monetară, dispariție biodiversității planetare, fluctuații climaterice relevante și confruntarea cu fenomene meteorologice extreme,  toate acestea sunt doar câteva dintre problemele care au condus către o alegere de teme ce își propune să facă o analiză sustenabilă, să transforme aceste provocări în surse de programe educaționale de excelență, axe educaționale strategice și programe transversale specifice și în programe și axe strategice în cercetarea și în inovare și să propună soluții sustenabile  pentru perioada de tranziție și ieșire din crize.

În acest context nou, făcând acesta analiză complexă, au fost modelate semantic tematicile centrelor educaționale  de excelență, acestea putând să reprezinte, printre altele, așa cum am mai amintit, potențiale direcții strategice de țară.  Aceste tematici, și portofoliul de strategii care se generează în urma cercetării lor, oferă soluții integrate, inclusiv la nivel național, impactul acestora fiind însă coerent și relevant, de asemenea, la nivelul global,  pe problematica specifică studiată.

În consecință, în contextul acestui program educațional și de cercetare pilot, primele trei meta teme abordate, respectiv, primele trei centre educaționale de excelență, reprezintă practic fundamentul semantic, conceptual , procesual și logistic, pe care se clădesc celelalte patru centre educaționale, referențiale pentru proiect, rolul acestora în context este de a da definiții fenomenologice și de a seta cadrul general de regenerare educațională, de cercetare și inovare cu impact în toate demersurile strategice de dezvoltare durabilă a întregii economii statale.

De ce sunt importante aceste trei meta teme educaționale și de cercetare și inovare sustenabile, de ce este strategică abordarea acestora în contextul global, cum se integrează acestea în metabolismul informațional al acestui proiect, toate acestea sunt întrebări ce își vor găsi răspunsul în acest capitol definitoriu pentru ințelegerea necesității implementării acestui proiect la nivel național. 

Necesitatea de astăzi, însuflețită de Programului Strategic Inovativ de Gestionare Sustenabilă a Proceselor NOESIS, apare din înțelegerea faptului că resursele economice, culturale, educaționale și cele intelectuale ale societății moderne au fost epuizate și nu mai sunt suficiente pentru protejarea fundamentelor ecologice ale vieții. În acest context, educația transformativă este ceea ce filozoful educației Zak Stein numește o frontieră planetară, un loc la care există posibilitatea de întoarcere dacă este posibilă reînnoirea sistemică, fundamentală.

Ceea ce diferențiază Programului Strategic Inovativ de Gestionare Sustenabilă a Proceselor NOESIS de alte propuneri și programe educaționale este că introduce posibilitatea unui tip diferit de lume, sub specie educationus, care ar implica un angajament societal pentru organizarea vieților noastre în jurul și pentru procesului educativ transformativ, nu doar pentru îmbunătățirea educației așa cum este concepută acum într-o paradigmă economică care pare să eșueze.

Poate tipul de societate spre care avem nevoie să avansăm este unul în care educația nu reprezintă o politică unică, ci mai degrabă scopul prin care înțelegem fenomenologic și contextual  realitatea , o filtrăm pe principii calitative și pătrundem în viață într-o formă asumată de înțelegere și respectiv de acțiune.

Construirea acelui program educațional și de cercetare, de descoperire de noi orizonturi de cunoastre și de noi produse inovative de natură să schimbe lumea, coerent atât în teorie cât și în practică, este parte din provocarea de implementare, conectare, și proiectare a prosperității sustenabile la care facem referire.

În acest context se naște întrebarea următoare: Care este forma optimă a relației dintre educație,  cercetare/inovare, tehnologie și cultură și mediul natural sustenabil conex, care va permite oamenilor să dezvolte tipurile de capacități care sunt fundamentale pentru starea de sănătatea ecologică și bunăstarea omului în general? De ce tipologii de acțiuni conștiente, demersuri sustenabile, pachete de strategii, și de programe este nevoie pentru a construi tipul acesta de demers, acesta redescoperire a relației cu spațiile ce ne definesc, cu spațiile naturale și ecosistemele conexe, pentru a genera shimbarea aceasta  de paradigmă?

Analiza următoare adună date interne din fenomenologie, geografie critică, bioregionalism, ecofeminism, și alte tradiții și filozofii conștiente din punct de vedere al relației cu spațiul, cu mediul natural și ecosistemele conexe, generatoare de resurse, pentru  a demostra puterea, aria și gradul de proximitate al acestuia în capacitatea de remodelare și redefinire a ființelor umane. Perspectivele sociologice, ecologice și socioecologice asupra acestuia și asupra mediului înconjurător, a ecosistemelor naturale, sunt juxtapuse și suprapuse să sublinieze diversitatea de opinii și perspective asupra spațiului și, de asemenea, să sublinieze nevoia de a elabora analize complexe, atât a proceselor și fenomenelor culturale cât și  a celor ecologice, pe care educația și cercetarea bazată pe relația cu spațiul și ecosistemele naturale conexe, este dezvoltată în acest context.

Dimensiunile perceptuale ale spațiului

Din perspectiva fenomenologică, tradusă ulterior într-un program educațional de excelență și în strategii și direcții de cercetare și inovare sustenabilă , respectiv programul director ce vizează construirea unor demersuri strategice în educația de excelență,  spațiile și mediile conexe, sunt fundamentul experiențelor umane directe. În cartea sa, The Spell of the Sensuous, Abraham (1996) folosește procesul de analiză și investigare fenomenologic, pentru a explora deconectarea modernistă profundă a corpului uman, a ființei umane și a societății umane în general de lumea naturală, fenomen care face posibilă orice asumare a oricărei identități umane sau a oricărui proces de  formare culturală, de formare de patternuri sociale noi, și atitudini economice conexe. Aceste procese fenomenologice, urmăresc să renască percepțiile senzoriale ale lumii animate și inanimate a mediului natural aferent , supus proceselor de analiză.

Problema este că instituțiile umane, cum ar fi centrele universitare, centrele de cercerate, cele educaționale pe toate nivelurile, școlile, administrațiile locale, guvernele, și corporațiile, nu au demonstrat o orientare a atenției, compasiunii și conștienței către spațiului și mediul natural pe care l- au manipulat, exploatat, lăsat fără atenție, neglijat  și distrus de atât de multă vreme. Parte din rațiunea pentru lipsa noastră colectivă de atenție conectivitate și compasiuune față de spațiul și mediul înconjurător, poate fi urmărită până la formele în care percepem și formele în care folosim limbajul, forme care ne refuză conexiunea cu fenomenele naturale, legate de pământ, de viu și ecosistemele conexe, care construiesc spațiile ca obiecte sau spații pe o hartă, pentru a putea fi exploatate ulterior din perspectivă economică nesustenabilă.

Îndreptându-ne de la filozofie, către alte domenii, fenomenologia perceptuală sugerează că fenomenul educațional în general și școlile și universitățile în special, trebuie să dezvolte strategii de reconectare cu aceste valori sistemice către un proces educațional conștient și incluziv cu mediul și resursele sale.Avem tendinta sa luan acest spatiu social ca fiind garantat, nu ne gandim adesea la el ca la un produs cultural de asemenea.  Devenind constienti de definirea spatiilor sociale ca si de cele culturale, de asemenea, necesita aducerea lor in atentie pentru o reflexie constienta si o redefinire a semnificatiilor lor culturale si sociale. Procesul gradual de a privii spatiile si mediile naturale costruite din perspectiva sociala, ca fiind de la sine intelese, este profund pedagogic. 

Relatia dintre spatiu, identitate si cultura sunt variabile si complexe si, se genereaza, iau nastere pe terenul culturii, ideologiei, politicii si dentitatii. Pentru moment, este suficient sa remarcam ca daca experienta umana, identitatea si cultura sunt intime cu si inseparabile de relatia noastra cu spatiile care ne dfinesc, cu ecosistemele si mediul natural, acestea merita mult mai multa atentie in programele strategice referitoare la educatie si cercetare decat  li se acorda in acest moment.

Programele de acest fel, legate de relațiile mai sus menționate, vor include totul, de la abilitățile practice, la provocările epistemice, cum ar fi modul în care să ne raportăm la cunoatere, la modalitățile care să ne permite  să gândim sistemic și în egală măsură adaptativ. Vor putea exista pachete de strategii informaționale și de date relevante pe domeniile de excelență de nivel începător, intermediar și avansat cu privire la apetitul educațional și capacitățile de asimilare a acestor informații.

Dacă ființele umane sunt responsabile pentru generarea spațiilor sustenabile sau dizarmonice în care evoluază și a relațiilor dintre acestea și mediu înconjurător, atunci este important să devenim conștienți de noi înșine ca generatori de spațiu, de toate facturile, și participanți în procesul sociopolitic al generării acestuia.

Din perspectivă educațională, acesta înseamnă dezvoltarea de conexiuni și relații complexe care ne permit să le investim cu un anumit tip de semnificații.

Provocarea profundă în acest context este legată de crearea și menținerea unor enclave educaționale superioare instituțiilor tradiționale, în care aceste problematici  să fie corect expuse, dar care să colaboreze cu acestea din urmă și să ofere portofolii de soluții de integrare și regenerare a sistemului educațional existent, implicând toate resursele instituționale și  de capital uman calificat existente.

Există, de asemenea, pentru educația transformativă, inclusiv noile forme de programe și aplicații, care fac spațiul să devină germinativ, referențial și sustenabil,  care fac tehnologia să devină o unealtă benefică, dedicată dezvoltării ființei umane în particular, dar și la nivel de societate în general, acestea din urmă fiind integrate și adaptate acesui demers.

În principiu, Programului Strategic Inovativ de Gestionare Sustenabilă a Proceselor NOESIS poate avea loc oriunde, în orice moment. În acest sens există un proces de modelare sustenabilă pentru un model de comunitate în creștere a educatorilor, cercetătorilor, inovatorilor, decidenților politici, artiștilor și futuriștilor.

Avem multe de învățat despre modul în care putem construi această paradigmă a societății cunoașterii, astăzi, avem de învățat despre modul în care ne raportăm la spațiul cultural, social  ecologic, strategic care ne definește dar acesta este și scopul pentru care propunem acest demers sistemic.