Una din cele mai importante teme de cercetare exploratorie  si de politici educaționale este Resursa Umană Maximizarea  Potențialelor.

Posibilitățile de maximizare a potențialului înalt uman și de capacitare și implicare majoră a acestuia spre beneficiul socio-ecologic, va asigura circuitul informațional – principial – aplicativ/tehnologic al condițiilor de funcționare sistemică a proiectului ACADEMIA NAȚIONALĂ  HENRI COANDĂ.

Dinamica globală și trendurile evolutive pe toate domeniile vieții indică o tendință tot mai accentuată de schimbare în paradigma muncii. La nivel global se constată o diminuare abruptă a numărului de locuri de muncă care necesită o calificare redusă și creșterea exponențială a celor care solicită abilităţi şi competențe complexe înalte. De fapt, există o nevoie de forţă de muncă multi – calificată, iar rolul managementului resurselor umane devine din ce în ce mai important.

Ritmul rapid al evoluţiilor tehnice solicită lucrătorilor, în afară de ridicarea nivelului lor de calificare, o adaptare la noile meserii şi o lărgire a domeniilor de competenţă[1]. Mutaţiile tehnologice, pe de o parte, fac ca vechile forme de organizare a muncii şi condiţiile de muncă asociate lor să devină caduce şi, pe de altă parte, calificarea personalului să evolueze în sensul:

• ridicării nivelului de calificare 
• dobândirii unor noi calificări
• lărgirii calificărilor

Pe de altă parte, se vorbeşte tot mai mult de un „management internațional al resurselor umane” în condiţiile în care, în materie de recrutare/selecţie a personalului sunt mai multe situaţii de firme naţionale conduse de persoane de alte naţionalităţi, dar mai ales întreprinderile internaţionale în ale căror filiale lucrează persoane din ţara de origine, persoane din ţara unde este deschisă filiala sau dintr-o terţă ţară.

Este una dintre problemele de referință în analiza direcțiilor de evoluție a civilizației noastre.

În contextul actual imediat (termen scurt și mediu), două dintre multiplele variabile ne vor impacta major realitatea:

1. a) Dezvoltarea inteligenței artificiale (IA) și a tehnologiilor legate de acestea, care vor modifica structura meseriilor, profesiilor și ocupațiilor
2. b) Soluționarea nevoilor legate de factorul uman care va fi disponibilizat în urma modificărilor menționate (la pct. a). 

Devine foarte importantă descrierea și definirea noilor direcții de evoluție ale celor ce vor munci în următorii 15-20 de ani. Aceștia vor trebui să se recalifice și să-și redescopere potențiale și abilități, care să-i ajute să se re-profesionalizeze și să fie capabili să devină utili societății. 

Posibilitățile de maximizare a potențialului înalt uman și de capacitare/implicare totală a acestuia spre beneficiul socio-ecologic major va asigura circuitul informațional – principial – aplicativ al condițiilor de funcționare sistemică a proiectului ACADEMIEI NAȚIONALE HENRI COANDĂ.

Va deveni tot mai importantă problematica structurării învățării ca și proces, ca și tipar. Nevoia  principală de a învăța să înveți va genera o restructurare a întregului proces de cultivare a personalității umane. Comprimarea domeniilor de cunoaștere, transdisciplinaritatea, cultivarea voinței și a atenției, spiritul de observație, gândirea critică, etc. sunt doar câteva dintre elementele care vor lua locul prioritar ocupat acum de matematică, științe sau comunicare. Acestea ar putea deveni instrumente în procesul de instruire și nu obiective în sine.

Problematica legată de această tematică va face obiectul de studiu a meta-tematicii de care se va ocupa Centrul de Excelență (nr.2 din imagine). 

Dintre subiectele de referință menționăm: 

• Dinamica evoluției speciei umane și anticiparea pe principalele direcții de evoluție;
• Posibilitățile de  implementare ale diferitor tipuri de management participativ; 
• Componentele principale pentru inițierea rețelei profesionale;
• Pattern-urile colaborative pe principii etice, echitabile si ecologice;
• Analizele cauzale și bazele de date pe studii cazuistice cu referință la problemele gestionate anterior (în istorie);
• Posibilitățile de transformare a unor proceduri locale în politici publice aplicabile la nivel macro;
• Tipologii de relații dintre creativitate și diferite tipuri de inteligență;
• Inventică aplicată pe tehnologii de mediu;
• Tehnologii alternative pentru soluționarea problemelor de mediu;
• Pattern-urilor organice, naturale și a zonelor care permit intervenție și modulare;
• Tipologii de relații ecosistemice și intervenții de recuperare și conservare;
• Tehnologii inovative dezvoltate pe tiparele naturii.

Munca ca și principală activitate umană, atât în scop de a fi util comunității cât și ca recunoaștere și apreciere socială rămâne principala provocare pentru sistemul educațional. Pregătirea copiilor și tinerilor pentru viitorul lor profesional, care printre alte beneficii le asigură nu doar rezolvarea nevoilor de bază, ci merge până la cele mai înalte și/sau profunde așteptări umane – rămâne un deziderat pe care învățăm să-l descifrăm. Dinamica proceselor sociale, evoluțiile tehnologice și revoluțiile culturale, menționate și cu alte ocazii în acest studiu  – au relevanță și în acest context.

Mai multe rapoarte analizează competențele și abilitățile necesare viitoarelor generații pentru a avea o viață profesională echilibrată și echitabilă. 

Menționăm doar câțiva dintre factorii care vor impacta schimbarea de paradigmă a muncii:

• Creșterea duratei de viață (longevitate extremă) la nivel mondial schimbă natura carierei și a învățării;
• Dezvoltarea mașinilor și a sistemelor inteligente: automatizarea la locul de muncă elimină lucrătorii umani din sarcini repetate, repetitive și modifică configurația meseriilor și profesiilor;

• Lumea digitalizată; creșterile masive ale senzorilor și puterii de procesare fac din lume un sistem programabil, ceea ce solicită de la viitorii profesioniști competențe digitale complexe;

• Noua ecologie media – noile instrumente de comunicare necesită noi competențe media dincolo analiza de text sau comprehensiunea acestuia;

• Organizațiile supra – structurate;
• Tehnologiile sociale generează noi forme de producție și creare de valori;

• Lumea conectată la nivel global interconectivitatea globală crescută pune diversitatea și adaptabilitatea în centrul operațiunilor organizaționale.

Pentru a combate acțiunea acestor factori, vor deveni importante o serie de abilități care să permită viitorilor profesioniști să rămână activi și utili profesional cât mai mult timp (sau atât cât au doresc sau este nevoie).

Crearea de sens: capacitatea de a determina sensul sau semnificația mai profundă a ceea ce este exprimat. Pe măsură ce utilajele inteligente preiau posturile de muncă, producția de rutină și serviciile de servicii, va exista o cerere din ce în ce mai mare pentru tipurile de abilități pe care utilajele și mașinile nu le pot avea.Acestea sunt abilități de gândire la nivel superior care nu pot fi codificate, abilități care ne ajută să creăm perspective unice, critice pentru luarea deciziilor;

Inteligența socială: capacitatea de a te conecta cu ceilalți într-un mod profund și direct, de a sesiza și stimula reacțiile și interacțiunile dorite;

Gândire inedită și adaptivă: abilitate de a gândi și de a veni cu soluții și răspunsuri dincolo de ceea ce este bazat pe regulă sau bazat pe reguli;

Competențe interculturale: capacitatea de a opera în diferite medii culturale. Aceasta solicită abilități cu un conținut specific, cum ar fi abilitățile lingvistice, dar și adaptabilitatea la circumstanțe în schimbare cât și capacitatea de a sesiza și de a răspunde la contexte noi;

Gândire  computațională: capacitatea de a evalua critic și de a dezvolta conținut care folosește noi forme media și de a folosi aceste mijloace pentru o comunicare persuasivă. Pe măsură ce cantitatea de date pe care o avem la dispoziție crește exponențial, multe alte roluri vor necesita abilități de gândire computațională pentru a da un sens acestor informații. Limbajele și tehnologiile de programare, prietenoase cu începătorii care învață fundamentele programării lumilor virtuale și fizice, vor permite manipularea mediilor și dezvoltarea interacțiunilor. Utilizarea simulărilor va deveni o expertiză (competență) de bază, deoarece acestea încep să fie utilizate în mod regulat atât în discursuri cât și în luarea deciziilor. Departamentele de resurse umane care valorifică în prezent solicitanții care sunt familiarizați cu aplicațiile de bază, cum ar fi pachetul Microsoft Office, își vor schimba așteptările, căutând CV-uri care să includă abilități de analiză statistică și de raționament cantitativ;

Transdisciplinaritatea: alfabetizarea și capacitatea de a înțelege conceptele din mai multe discipline;

Proiectarea mentală (sau capacitatea de a de seta mental): capacitatea de a reprezenta și dezvolta sarcini și procese de lucru pentru a obține rezultatele dorite. Senzorii, instrumentele de comunicare și puterea de procesare a lumii computaționale vor aduce noi posibilități de a adopta o abordare diferită de proiectare a activității. Vor putea fi planificate mediile astfel încât să fie favorabile rezultatelor așteptate. Descoperirile recente din neuroștiințe  evidențiază cât de profund impactează cogniția – mediile noastre fizice. După cum argumentează Fred Gage, un neurobiolog care studiază și proiectează medii pentru neurogeneză (crearea de noi neuroni), „schimbă mediul, schimbă creierul, schimbă comportamentul”;

Managementul  sarcinilor cognitive: capacitatea de a discerne și filtra informațiile după importanță și de a înțelege cum să maximizezi funcționalitățile cognitive, folosind o varietate de instrumente și tehnici. Într-o lume bogată în fluxuri de informații în formate diverse și de pe mai multe dispozitive aduce problema supraîncărcării cognitive. Organizațiile și lucrătorii vor putea transforma fluxul masiv de date într-un avantaj doar dacă pot învăța să filtreze eficient și să se concentreze pe ceea ce este important;

Colaborarea  virtuală: capacitatea de a lucra productiv, de a menține implicarea și de a demonstra prezența ca membru al unei echipe virtuale. Tehnologiile conective fac mai accesibilă ca oricând posibilitatea muncii în echipă în ciuda separării fizice. Dar mediul de lucru virtual necesită și dezvoltarea unui  nou set de competențe. Ca lideri și membri ai unei echipe virtuale, indivizii trebuie să învețe să dezvolte strategii pentru implicarea și motivarea unui grup dispersat, precum oferirea feedback-ului imediat, stabilirea obiectivelor clare și o serie etapizată de diverse provocări ce pot determina în mod semnificativ participarea și motivația. 

Concluzionând, menționăm că o serie de trenduri specifice vor schimba paradigma de viitor în administrarea resurselor umane:

• digitalizarea proceselor;
• creșterea nivelului de independență a viitorilor angajați (schimbare de paradigmă în managementul angajaților;

• implicarea resursei umane în deciziile strategice ale companiilor; 
• recrutare și selecție pe principii și valori solide (consolidarea brandurilor și a culturii organizaționale);
• munca la distanță;
• creșterea importanței (ponderii, atitudinii și dorinței de a învăța noi abilități utile pentru muncă, în raport cu experiența profesională);

Pe de altă parte, va deveni tot mai importantă problematica structurării învățării ca și proces, ca și tipar. Nevoia  principală de a învăța să înveți va genera o restructurare a întregului proces de cultivare a personalității umane. Comprimarea domeniilor de cunoaștere, transdisciplinaritatea, cultivarea voinței și a atenției, a spiritului de observație, gândirea critică, etc. sunt doar câteva dintre elementele care vor lua locul prioritar ocupat acum de matematică, științe sau comunicare. Acestea ar putea deveni instrumente în procesul de instruire și nu obiective în sine.

• Dezvoltarea tehnologiilor cu feedback la mediul înconjurător, instituțional, natural și uman, dezvoltarea de tehnologii neinvazive, reintegrarea in circuitul de mediu a deșeurilor economice prin proiectarea și utilizarea inventicii de mediu și prin colaborarea cu speciile ce fac aceasta reintegrare a resurselor.
• Dezvoltarea unor noi principii de coexistență colaborativă și de patternuri de structurare a principiilor de cooperare în rețeaua profesională complexă pe care o propunem în contextul acestui demers în vederea realizării unor obiective de muncă și/sau profesionale complexe.
• Identificarea condițiilor inițiale, generative de înțelegere și a soluțiilor ce au condus la rezolvarea  problemelor pe care le supunem analizei. 
• Structurarea unor seturi de modele sau portofolii de soluții aplicabile pe o gamă diversă de probleme, specifice diferitelor tipologii de contexte. Acestea vor permite aplicarea unui tip de decizie (cu rezultate favorabile) deja implementată – pe alte sarcini asemănătoare, în context similar, economisind resurse, efort și timp.