Se fundamentează pe integralitate și produce efecte pe trei dimensiuni majore: eficientizare, optimizare și intervenții contextuale (timp, tip de intervenție, etc.). Aceasta se poate obține inovând:

• modul de conceptualizare (de gândire/analiză a problemei)
• strategiile de implementare a soluțiilor concepute precum
• tacticile de luare a deciiziilor (pe modele de leadership și management participativ).

Fiecare dintre aceste  componente, la rândul său este definită de câte trei direcții care permit să înțelegem mai bine modul în care putem asigura aceste funcționalități. Pe schemele de mai jos se pot observa sintetic aceste mecanisme.

Inovarea CONCEPTUALĂ permite evaluarea întregului demers din perspectiva unor principii și concepte unitare. Acestea îi asigură procesului  constituirea organică, funcționalitate integrată în luarea deciziile (pe fiecare componentă) și îi permite un grad înalt de autonomie.

Datorită modelării conceptuale semantice după principiile triangularii informației permite descrierea parcursului evolutiv coerent și logic sub o complexitate de dimensiuni și paliere. Aceasta permite monitorizarea și intervenția pentru construirea unui demers calitativ și profund, ținând seama permanent de modificările de context. 

Analizarea  randamentului de utilizare atât a resurselor interioare cât și a modificărilor provenite din contextul exterior în fiecare moment de parcurs, oferă multiple avantaje  de intervenție și ajustare precum și de eficientizare a întregului potențial.  

Pe de altă parte, etapizarea demersului și construirea instituționala graduală permit integrarea etapizată a provocărilor ce vin cu fiecare etapa nou-parcursă. Acest aspect permite minimizarea riscurilor și constituie un mecanism suplimentar de reglare funcțională a întregului sistem.

Optimizarea resurselor, sustenabilitatea demersului prin realizarea transferului de cunoaștere, experiența și instrumente. 

Aflată în legătură directă cu dimensiunea relevată mai sus, funcționalitatea sistemică este efectul unei organizări adecvate a organismului educațional. Practic, structura flexibilă este cea  care permite circuitul optim al informațiilor atât pe orizontală cât și pe verticală, atât în interiorul sistemului cât și în exteriorul acestuia. Oricât de mare ar fi volumul de informații, structura permite optimizarea circuitelor  și a traseelor semantice și prin aceasta – eficientizarea demersului în sine.

Colaborarea inter-structurală asigură componenta de realizare practică a obiectivelor. Fiind asigurată componenta de funcționalitate optimă,  putem avea așteptări de realizare a scopului final al demersului.

Conceptualizarea unitară a demersului permite identificare proiecției specializate și adaptate la nevoile interne. Acest aspect permite reglaje în timp real și adaptarea la modificările de context prin folosirea optimă a resurselor disponibile atât la nivel micro cât și a sistemului, în general.

Datorită statutului special al instituției, aceasta beneficiază de aspecte foarte importante, care de multe ori pot periclita realizarea unor proiecte grandioase. Este vorba despre acele mecanisme, care asigură verificarea și validarea la diferite etape de proces, dar care exacerbate duc la apariția a ceea ce cunoaștem sub denumirea de birocrație instituțională.  Anume reducerea birocrației se urmărește prin stabilirea de relații directe cu partenerii selectați. 

Apoi, discutăm și despre procedurile de implementare și etapizarea optimă a unui produs – idei – soluții: fiind independentă sub aspect decizional, instituția beneficiază de oportunitatea de a implementa ceea ce consideră eficient, sustenabil și important – în timp real. Iar validarea acestor considerații este asigurată de profesioniștii care activează sub aceiași viziune comună.

Inovarea aplicativă se referă la posibilitatea pe care o oferă modelul de analiză a a culege feedback pertinent, în timp real de la orice nivel de operaționalizare. Aceasta calitate conferă fiabilitate, eficiență și multă coerență în intervențiile care se stabilesc a fi necesare.

Faptul că dispunem de feedback coerent în orice moment ne permite să fim flexibili și să ne adaptăm nevoilor generate de context dar și să anticipăm anumite procese de durată.

Tot în baza unui feedback sistemic pertinent, reușim să selectăm cele mai optime soluții dar și cele mai eficiente resurse. Astfel asigurăm optimizarea și protecția resurselor, ecologia demersului, circularitatea sa contextuală prin planificare coerentă și soluții de back-up adaptative permanent.

Cultivarea și valorificarea resursei umane se va implementa pe trei direcții majore:

Conștiința de sine: cine sunt și cu ce pot eu să contribui la binele comunitar

Conștiința lucrului bine făcut: știu să fac asta și o fac cât de bine posibil

Conștiința responsabilității de ecosistem: am moștenit o planetă plină de resurse și am datoria umană de a o păstra și proteja pentru generațiile viitoare

Conștiința consecințelor deciziilor proprii: cunoașterea și experiența calitativă implică asumarea responsabilității și în primul rând conștientizarea urmărilor acțiunilor: asupra altor indivizi sau specii, asupra mediului, asupra universului. Acțiunea implică etică, morală și echitabilitate pentru a le respecta drepturile/nevoile și pentru a nu afecta mediul înconjurător.

Crearea unei culturi sociale care să permită valorizarea potențialelor individului printr-o colaborare pe toate palierele umanității, care să fie capabilă să genereze soluții de co-existență ecosistemică fără impact distructiv la nivel planetar.

Restructurarea sistemică accelerată a  palierelor economice, generată de globalizare, tehnologizare și criza de resurse, creează un context nou în care apare și  nevoia de a revizui modalitățile de formare și pregătire profesională complexă a tinerelor generații.

Piața muncii trece printr-o transformare sistemică, în consecință resursa umană trece și ea printr-o restructurare la nivel de relevanță și adaptabilitate la un context din ce în ce mai volatil. Robotizarea, interfețele artificiale, tehnologia AI, stresează piața muncii, generând noi direcții de relevanță la nivel profesional. 

În acest context, proiectul nostru vine cu portofolii de soluții, strategii de dezvoltare, pachete educaționale și de cercetare  de excelență și noi direcții strategice în generarea de foresight pe acest tip de demers. 

Policalificarea și lărgirea contextului profesional opțional sunt direcțiile sistemice de dezvoltare a acestui proces inovativ.